rubricatore

rubricatore
ru·bri·ca·tó·re
s.m. TS bibliol., codicol.
copista o miniaturista che contrassegnava con inchiostro colorato le iniziali o i titoli dei manoscritti e degli incunaboli; anche agg.
\
DATA: 1673.
ETIMO: dal lat. mediev. rubricatōre(m), v. anche rubricare.

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • rubricatore — pl.m. rubricatori sing.f. rubricatrice pl.f. rubricatrici …   Dizionario dei sinonimi e contrari

  • rubricator — rubricatór s. n., pl. rubricatoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RUBRICATÓR s.n. Ansamblu de rubrici, fiecare alcătuită după un anumit criteriu, în care se clasifică un material variat. [cf. it. rubricatore, engl.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”